Un strop de inspiratie....o portie de motivatie...

CREZ PENTRU AUTODISCIPLINA


Puterea voinţei:

Recunoscând faptul că Puterea Voinţei este Curtea Supremă care conduce cele 6 departamente ale minţii mele, o voi exersa zi de zi, atunci când voi avea nevoie să urgentez acţiunea către îndeplinirea unui scop; îmi voi forma obiceiuri destinate să pună în acţiune puterea voinţei mele, cel puţin o dată pe zi.

Sentimente:

Realizând că sentimentele mele sunt atât pozitive, cât şi negative, îmi voi forma obiceiuri zilnice, care vor încuraja dezvoltarea emoţiilor pozitive şi mă vor ajuta în convertirea emoţiilor negative într-o acţiune folositoare.

Raţiune:

Recunoscând că atât sentimentele mele pozitive, cât şi cele negative pot să fie periculoase, dacă nu sunt controlate şi ghidate către rezultate aşteptate, supun toate dorinţele, scopurile şi obiectivele, facultăţii raţiunii mele şi voi fi ghidat de ea, pentru a le transpune în practică.

Imaginaţie:

Recunscând nevoia de planuri şi idei solide pentru a-mi îndeplini dorinţele, îmi voi dezvolta imaginaţia, solicitându-i ajutorul în fiecare zi, pentru întocmirea planurilor de viitor.

Conştiinţa:

Recunoscând că sentimentele mele sunt adesea greşite, fiind excesiv de entuziaste, şi că facultatea raţiunii nu are totdeauna căldura sentimentelor, care este necesară pentru a-mi permite să combin în judecata mea dreptatea cu bunul plac, îmi voi încuraja conştiinţa să mă ghideze către ceea ce este bun şi ceea ce este greşit, dar nu voi respinde niciodată verdictele pe care le va da, indiferent care ar fi preţul pe care trebuie să-l plătesc.

Memoria:

Recunoscând valoarea unei memorii vigilente, mă voi încuraja să devin mai vigilent, având grijă să-i imprim clar toate gândurile pe care aş mai vrea să le rechem şi prin asociere, acele gânduri legate de subiecte înrudite, pe care să le pot chema frecvent in minte.

Partea subconştientă a minţii:

Recunoscând influenţa părţii subconştiente a minţii asupra puterii mele, voi avea grijă să supun atenţiei sale o imagine clară şi determinată a Scopului Major în Viaţă şi asupra altor scopuri minore care converg către scopul major şi voi păstra constant această imagine în faţa părţii subconştiente a minţii, repetând-o zi de zi.

Fragment din Napoleaon Hill (Secretul Bogăţiilor)

Constientizarea se face in trei pasi


Mai intai, fii constient de corpul tau – cand mergi, cand tai lemne, sau cand cari apa de la fantana. Fii atent la el, constientizeaza fiecare miscare, nu mai face lucrurile mecanic, ca un zombie, ca un somnambul.


Dupa ce ai devenit constient de corpul tau si de miscarile lui, treci mai departe la minte si la activitatea ei – ganduri, imaginatie, proiectii.Cand devii constient de minte, te asteapta o mare surpriza. Cu cat esti mai constient de ea, cu atat circula mai putine ganduri. Gradul de constientizare este invers proportional cu numarul gandurilor,energia fiind aceeasi.Cand esti constient in proportie de suta la suta, nu mai exista energie disponibila pentru ganduri, si mintea devine absolut tacuta.Atunci este timpul sa mergi si mai adanc.


Al treilea pas este sa devii constient de sentimente, de stari de spirit, de emotii. Cu alte cuvinte, treci la inima si la activitatile ei. Atunci te asteapta o noua surpriza. Tot ce e bun creste, si tot ce e rau incepe sa dispara. Iubirea creste, ura dispare. Compasiunea creste, supararea dispare. Darnicia creste, lacomia dispare.Cand ai constientizat pe deplin inima, ai ultima si cea mai mare surpriza: nu trebuie sa mai faci nici un pas.


Un salt calitativ se produce de la sine. Din inima, te pomenesti dintr-o data in insusi centrul fiintei tale. Acolo esti constient doar de constiinta. Nu mai ai de ce altceva sa fii constient. Iar asta este puritatea suprema. Asta este ceea ce numesc eu Iluminare.



Osho

O GUSTARE CU DUMNEZEU



A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.

Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân amărât care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.

Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.

Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.

Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbraţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.

Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”

Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi copilul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a ezitat să nu îl întrebe: “Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”

El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”

Morala:
Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potenţialul de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt printre cele mai obişnuite lucruri prin care acţionează ajutorul divin.

]b]ULTIMELE DESCOPERIRI[/b]


REVANŞA SENTIMENTELOR ASUPRA INTELIGENŢEI
sau ADEVĂRATA MĂSURĂ A INTELIGENŢEI: E.Q.

Este foarte interesant că, deşi au diplome echivalente ca valoare, unii se tîrăsc în slujbe umile, în timp ce alţii fac salturi impresionante în drumul lor către succes. Cum se explică faptul că unii care dovedeau în copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult, au eşuat pînă la urmă în mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit în viaţă? De ce sînt cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar sînt fericite?
Răspunsul la toate aceste întrebări ţine cont de faptul că noi „decidem şi gîndim sub influenţa sentimentelor", după cum ne sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.
Adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional. "Marea revoluţie a anilor 2000 constă în revanşa sentimentelor asupra inteligenţei", ne asigură Daniel Goleman în cartea sa celebră deja în Statele Unite ale Americii, "Emotional Intelligence". În prezent, cînd ne referim la inteligenţă, înţelegem cel puţin două lucruri:
· intelectul (IQ) şi
· inteligenţa emoţională (EQ).
"În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă cu cît lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan" (Daniel Goleman).
O persoană inteligentă emoţional este abilitată în patru domenii: identificarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor. În viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenţa emoţională este formată din cinci factori: cunoaşterea propriilor emoţii, managementul emoţiilor, motivare, recunoaşterea emoţiilor la alţii (empatie) şi relaţiile interpersonale.
Iată o comparaţie între IQ şi EQ.
Intelectul - IQ (capul)
· ne ajută să facem socoteli;
· ne ajută să procesăm informaţii;
· se bazează pe logică;
· ne ajută să rezolvăm probleme;
· ne ajută să reuşim la şcoală;
· în decursul vieţii IQ-ul este relativ constant;
Inteligenţa emoţională - EQ (inima)
· ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să ne motivăm;
· ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie);
· ne ajută să comunicăm şi să ne înţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează;
· ne ajută să ne transformăm;
· ne ajută să învăţăm din experienţă;
· ne ajută să fim creativi;
· ne ajută să reuşim la locul de muncă şi în viaţă.
Dezavantajele intelectului
· funcţionează bine doar cînd sîntem calmi;
· funcţionează încet, sau în orice caz mai încet decît inteligenţa emoţională; din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luam rapid decizii;
· este un predictor slab al succesului nostru în viaţă; (însă un bun predictor al succesului nostru în şcoala tradiţională);
· rămîne relativ constant toata viaţa.
Avantajele inimii
· funcţionează bine în orice situaţie;
· functionează rapid, sau în orice caz mai repede decît IQ-ul; din această cauză ne putem baza pe EQ cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luăm rapid decizii;
· este un predictor puternic al succesului nostru în viaţă;
· poate creşte, chiar foarte mult.
Iată un exemplu dat de Robert Stenberg, care ilustrează diferenţa dintre intelect şi inteligenţa emoţională: Doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul din ei era foarte bun la învăţătură, premiant, foarte apreciat de adulţi (IQ). Celălalt era un şmecheraş, slab la învăţătură, dar foarte descurcăreţ în viaţa de zi cu zi (una din caracteristicile persoanelor inteligente emoţional). Celor doi copii le iese un urs în faţă. Primul face repede nişte calcule şi ajunge dezamăgit la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt, foarte calm, se apleacă, îşi verifică pantofii şi îşi strînge mai bine şireturile.
Primul, foarte trist, îi spune că a facut calcule şi nu au nici o şansă să scape de urs dacă o iau la fugă. Cel de-al doilea îi răspunde, cu acelaşi calm: "Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas înaintea ta." (păstrarea calmului şi mintea limpede în situaţii critice, sînt alte două caracteristici ale persoanelor inteligente emoţional).
Bell Labs, Centrul de cercetare pentru înalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră foarte eficienţi. Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau însă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.
Cercetarile au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau în viaţă depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect. În cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu pînă la 90% la succes. Asta nu înseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important. Creierul omului, înainte de toate, este făcut ca să iubească.
De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, în mare parte, învăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în vîrstă şi învăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv. Poate că nu întîmplător se vorbeşte în popor de maturizare, care, în fond, este potenţialul pe care-l dobîndim de a învăţa abilităţile practice bazate pe componentele EQ.
Aceasta este marea revoluţie a anilor 2000: supremaţia trăirilor sufletesti care ia locul spiritului materialist, al gîndirii reci, al gestiunii şirurilor de cifre, al statisticilor şi deciziilor luate de sus.
Adevăratele valori se dovedesc a fi: intuiţia, blîndeţea, simpatia, puterea de concentrare, înţelegerea, empatia. Viitorul aparţine pe deplin E.Q.-ului

e foarte adevarat acest studiu

la fel am spus si eu!!!

Rugaciunea eficienta - Joseph Murphy


e aceea Va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua greselile voastre. (Marcu 11, 24-25).


Multi oameni se roaga, dar putini sunt aceia care stiu ca toate gandurile si toate sentimentele noastre sunt de fapt rugaciuni. Intr-un fel specific, rugaciunea este contactul constient catre puterea divina atotcuprinzatoare dinlauntrul tau. Astfel, rugaciunea eficienta trebuie sa se bazeze pe prezumtia ca in noi insine exista o putere mai inalta, care este in stare sa realizeze ceea ce dorim, in masura in care credem in adevarata existenta a acestei forte. Rugaciunea eficienta este deci identica cu o stare de spirit sincera, consolidata, care provine si creste din convingere. Daca dorinta ta a fost acceptata in totalitate de catre subconstientul tau, ea va actiona ca parte a legii creatiei careia i se supune viata ta. Ceea ce vrei sa crezi, trebuie sa crezi cu adevarat si, daca ai facut aceasta, ti-ai influentat efectiv subconstientul; el va reactiona corespunzator acestei influente.

De asemenea iertarea este o prezumtie necesara pentru o rugaciune eficienta: Cand stati si va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva. Iertandu-i pe cei care ne-au gresit vreodata noi ne eliberam de resentimentele si tensiunile interioare si astfel eliberam puterea tainica a subconstientului care poate in acest mod sa duca la indeplinire rugaciunile noastre. Si un mod de a aduce pacea in sufletele noastre este acela de a ne ruga pentru acele fiinte fata de care noi avem anumite resentimente, si in acest mod toate acele tensiuni interioare ale noastre se vor dizolva.

Un alt secret este acela ca nu trebuie sa te ingrijorezi de modul in care subconstientul va indeplini cererea ta. In subconstientul tau lucreaza o forta creatoare ce reactioneaza la gandurile si inchipuirile spiritului tau. Bineinteles, la hotararea finala trebuie sa ajungi in mod constient. Trebuie sa te hotarasti ce anume vrei si sa te increzi in subconstientul tau. Daca iti indrepti revendicarea spre subconstientul tau, trebuie s-o faci cu convingerea absoluta ca acesta dispune de o "reteta" pentru a-ti indeplini cererea. In Biblie sta scris: Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Oricine cere ia; cel care cauta afla si celui care bate i se va deschide; cine este omul acela intre voi care, de va cere fiul sau paine, oare el ii va da piatra sau de-i va cere peste, oare el ii va da sarpe? (Matei 7, 7-10); mai mult: este vorba de materializarea oricarei rugaminti, a oricarei cerinte si a oricarei rugaciuni. Cereti, cautati si bateti la usa pana cand obtineti raspunsul in subconstientul vostru, pentru ca, prin natura sa, el raspunde si reactioneaza in permanenta.

Iar daca vrei sa te rogi eficient, trebuie sa-ti acordezi spiritul cu adevarurile cosmice ale Domnului, care nu se schimba niciodata. Sa-ti fie limpede ca nu cersesti, nu implori si nu te rogi cu umilinta. De fapt, iti aliniezi spiritul altfel si te orientezi spre adevar.

Acest articol este extras din cartea Practica Gandirii Pozitive scrisa de Joseph Murphy si aparuta la Editura Deceneu.

sursa: www.edituradeceneu.ro

are dreptate Murphy.....si eu am observat ca cu cat ma rog mai tare, mai cu forta cu atat primesc acel lucru, dar atunci cand ma rog doar de dragul de a ma ruga atunci nu primesc nimic

eu am remarcat insa ca niciodata nu ma rog.....adica nu acele rugaciuni care sint scrie prin cartile de rugaciuni,acelea nu ma reprezinta,nu sint cuvintele si gindurile mele si le pot rosti ca pe o poezie dar s anu simt nimic atunci cind le rostesc!!In schimb cind ma rog eu o fac cu cuvintele mele,rostesc o dorinta din tot sufletul meu sau o multumire,o simt atit de profund acea rugaciune incit imi dau lacrimile de fiecare data!!Eu asta inteleg prin rugaciune!!!!sa fie o dorinta care vine din noi,sa punem in ea toata credinta ca ea se poate indeplinii,sa nu stam sa ne intrebam prin ce mijloace sau cum ar putea deveni realitate,pur si simplu sa credem......sa credem in puterea extraordinara a lui Dumneze!!Asa cu siguranta o sa traim minuni zi de zi!!!

si eu tot ca tine ma rog, dar cateodata parca ma grabesc si zic ceva in viteza fara sa ma concentrez asupra acelui lucru si atunci nu primesc nimic

Vrei să fii lăudat?

Când îţi iese un lucru bine, eşti mulţumit desigur. Şi te bucuri când se găsesc oameni să-ţi aprecieze reuşita. E firesc.

Dar când aştepţi să fii lăudat pentru că ţi-a reuşit ceva, nu mai e acelaşi lucru. Diferenţa este ca între a primi un obiect în dar şi a-l cerşi.

Trei călugări au primit la mănăstire sarcina să împletească în fiecare zi câte un coş de nuiele.

Unul dintre ei, vrând să fie lăudat, nu a făcut unul ci trei. La sfârşitul zilei stareţul a venit să vadă ce au lucrat cei trei.
Părintele, fiind un om duhovnicesc, a intuit gândul celui care împletise trei coşuri şi i-a zis: "Ai lucrat toată ziua pentru dracu".

Vi se pare dură reacţia stareţului? Aşa şi este, dar are dreptate. Atunci când faci lucrurile ca să fii lăudat de alţii, lucrezi pentru a-ţi hrăni orgoliul şi nu de dragul lucrului bine făcut.

Şi într-un suflet în care orgoliul e prea alimentat, demnitatea nu prea mai are loc.

O fată se plângea tatălui ei că nimic nu-i mergea bine.

Obosise să lupte fără a obţine vreun rezultat. Nu ştia cum să facă să meargă mai departe în viaţă şi se simţea epuizată.

Avea impresia că de câte ori rezolva o problemă, apărea alta.

Tatăl ei era bucătar. A luat-o de mână şi a dus-o la el la serviciu. A luat trei oale şi le-a pus cu apă la fiert. Când au început să fiarbă a pus într-una morcovi, într-una ouă şi în a treia cafea. Le-a lăsat să fiarbă fără să spună nici un cuvânt. Doar îi surâdea fetei lui.

Fata aştepta cu nerăbdare, întrebându-se ce voia să facă tatăl ei. După 20 de minute acesta stinse focul, puse ouăle într-un castron, morcovii într-o farfurie şi turnă cafeaua într-o ceasca.

Apoi a întrebat-o: “Draga mea, ce vezi aici?” “Ouă, morcovi şi cafea”, a răspuns ea.

Atunci o îndemnă să atingă morcovii. Ea îi atinse şi observă că erau moi.

Apoi îi ceru să cureţe un ou de coajă şi ea observă astfel că oul era foarte tare.

Apoi îi spuse să guste din cafea. Râzând, ea sorbi din lichidul parfumat.

Apoi întrebă: „Ce înseamnă toate astea, tată?”

Atunci el îi explicat că toate cele trei elemente avuseseră de înfruntat aceeaşi adversitate: apa fiartă.

Doar că au reacţionat complet diferit.

Morcovii s-au înmuiat şi au devenit uşor de sfărâmat.

Ouăle au devenit foarte tari. În schimb cafeaua a schimbat apa.

Cu care dintre acestea trei crezi că te asemeni tu? Îşi întrebă el fata.

Când adversitatea bate la uşa ta, cum răspunzi? Eşti un morcov aparent tare, dar când durerea te atinge te înmoi şi-ţi pierzi duritatea?

Eşti asemenea oului, care începe cu o inimă maleabilă şi un spirit fluid, dar după un eveniment nefericit devine dur şi inflexibil? Pe dinafară rămâi la fel, dar pe dinăuntru ai inima amară?

Sau eşti un grăunte de cafea? Cafeaua schimbă apa fiartă, elementul care îi cauzează durerea. Când apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasă cea mai bună aromă şi savoare.

Morala:

Nu te lăsa înfrânt! Fii deasupra destinului tău, iar adversităţile vieţii să fie pentru tine tot atâtea prilejuri de a lăsa „dulcea aromă de cafea” care îţi este proprie, pe care doar tu o poţi emana.

POVESTEA SARACIEI....



Într-o zi, tatăl unei familii foarte înstărite și-a luat fiul într-o excursie la țară, cu scopul declarat de a-i arăta acestuia cum trăiesc oamenii săraci. Au petrecut câteva zile și nopți la ferma unei familii care era considerată ca fiind una săracă.

La întoarcerea din excursia lor, tatal l-a întrebat pe fiul său:

- Cum ți s-a părut excursia?

- A fost genial, tată!

- Ai văzut cum trăiesc oamenii săraci?, a întrebat tatăl.

Fiul a răspuns:

- Am văzut că noi avem un câine și ei patru. Noi avem o piscină care ajunge până în mijlocul grădinii, ei au un pârâu care nu se termină niciodată. Noi avem lanterne din import în grădina și ei au stelele noaptea.

Din veranda noastră poți privi până în fața curții și la ei poți privi întregul orizont. Noi avem o bucată mică de pământ pe care trăim, iar ei au câmpuri care merg mai departe decât putem vedea noi cu ochii. Noi avem servitori care ne servesc, dar ei îi servesc pe alții. Noi cumpărăm mâncarea, dar ei și-o cultiv[ pe a lor. Noi avem ziduri în jurul proprietății, pentru a ne proteja, ei au prieteni care să-i protejeze.



Tatăl băiatului a rămas fără cuvinte.

Dupa aceea,fiul a adăugat:

- Mulțumesc, tată, pentru că mi-ai arătat cât de săraci suntem.


Mai multe informatii la: http://filedelumina.ro/2012/09/06/povestea-saraciei/#ixzz25hxBpCNN

Afirmatii pentru sanatatea si vitalitatea corpului tau

Ma iert si ma iubesc pe mine insami.
Ma iert pentru ca am permis fricii, maniei si resentimentelor mele sa imi raneasca trupul.
Merit sa ma vindec si sa ma bucur de sanatatea absoluta a corpului meu.
Corpul meu stie cum sa se vindece singur.
Cooperez cu nevoile nutritive ale corpului meu.Imi hranesc trupul numai cu alimente menite sa imi faca bine.
Imi iubesc fiecare parte a corpului.
Vizualizez un flux de apa curate care trece prin corpul meu, indepartand toate impuritatile.
Celulele mele sanatoase devin tot mai puternice pe zi ce trece.
Cu fiecare zi care trece, devin din ce in ce mai sanatoasa.
Ma iubesc pe mine insumi.
Sunt in siguranta, iar viata ma iubeste.
Sunt vindecata si armonioasa.
Imi iubesc corpul, iar aceste imi raspunde cu aceeasi iubire.
Sunt binecuvantata.
Iau cele mai inspirate alegeri cu privire la alimentatia mea si la obiceiurile mele zilnice.
Acum sunt constienta de energia vindecatoare din interiorul meu si aleg sa ma conectez la ea in fiecare zi.
Alegerea de a trai frumos si sanatos este acum o alegere pe care o fac constient, curajos si cu increderea ca acesta este stilul de viata care ma defineste cu adevarat.
Ma vad o persoana implinita, fericita, sanatoasa si absolute stralucitoare,iar viata ma binecuvanteaza pe masura gandurilor si sentimentelor mele.
Sunt profund recunoscatoare pentru starea permanenta de bine pe care o am.
Decizia mea este ferma si in conformitate cu adevarul din inima mea.
Ori de cate ori mananc, simt cum imi preiau toti nutrientii care sa-mi ofere acea senzatie minunata de a fi viu si de a fi sanatos.
Iau acum decizia ca sunt insasi acea forta vitala din care sunt compusa.
Simt frumusetea, blandetea, iubirea si bunatatea din inima si din corpul meu.
Sunt fericita si eman aceasta stralucire in lume in fiecare zi.
Simt mangaierea vietii prin fiecare masa care imi ofera aportul nutritive de care am nevoie pentru ca organismul meu sa functioneze perfect.
Mananc ceea ce imi face placere si sunt conectata cu Sanatatea Profunda a Universului.
Ma iubesc si iubesc fiecare imbucatura pe care o iau.
In interiorul meu se afla intotdeauna o stare de perfectiune, de bine si de frumos.
Sunt in perfecta legatura cu Divinitatea.
Ma conectez la Iubirea Atotvindecatoare, iar acest adevar imi guverneaza viata

foarte frumoase....aceste mesaje subliminale!!!pt ca le am si eu in acel program subliminal!!! decat sa ne lasam mintea sa gandeasca prostii mai bine am repeta cateva din aceste propozitii care chiar au efect!!

ce frumos scris si linistitor... O sa citesc cât de des pot ce scrieti voi aici!!

faca-se voia ta CATALINA si acest crez sa fie respectat intocmai zi de zi...cu siguranta asa viata are sa devina mult ,mult mai frumoasa!!!