Ganduri frumoase

Cu placere Nico Ma bucur tare mult fetelor ca va place

uite am sa pun mesajul pe care l-am primit eu pt azi..v-am spus ca le primesc zilnic...

Citat :

Draga gabriela sigarchi,
in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...
... ca nici o criza financiara nu poate invinge pacea lui Dumnezeu.

In timpuri de incertitudine extraordinara, oamenii se indreapta oriunde pentru raspunsuri. Dar cum ramane cu Dumnezeu? Aceia care il au pe Dumnezeu realitate vie in vietile lor, isi gasesc pacea in mijlocul vacarmului, securitatea in locul fricii.

Totul se reduce, pana la urma, la prioritati. Prioritatile vietii. Prioritatile tale au de-a face cu trupul? Sau cu sufletul?

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

Citat :

După cât timp se poate deveni fericit? Nu este necesar decât timpul de a gândi bucurie. După cât timp te apuca disperarea? Este suficient de a gândi disperare. Care este adevărul subînţeles acestor stări de fapte? Ca să puteţi alege să deveniţi fericit sau disperat în orice moment şi ca să puteţi alege să schimbaţi exprimarea în orice moment - este suficient un gând. Aceasta este libertatea pe care Tatăl se bucură să vă vadă manifestând-o . Ziua în care veţi cunoaşte acest adevăr în voi, veţi depăşi limitarea, veţi redeveni Dumnezei. Si în timp ce alţii vor fi încă la stadiul de a se lăsa guvernaţi de legi şi de coduri morale, voi veţi fi în întregime liberi, căci nu veţi avea alt adevăr decât cel al dvs propriu.

e super....si foarte adevarat "

Citat :

Si în timp ce alţii vor fi încă la stadiul de a se lăsa guvernaţi de legi şi de coduri morale, voi veţi fi în întregime liberi, căci nu veţi avea alt adevăr decât cel al dvs propriu.

nu stiu exact unde sa incadrez aceasta poveste,dar e atit de plina de invataturi frumoase ,incit m-am gindit ca aici e locul ei!!

Citat :

Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întreabă:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.

Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărtă, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.

Si mie mi-a atras atentia aceasta pilda!

cred ca am sa ma obijnuiesc sa va pun si astfel de pilde...

Citat :

Şomerul se prezintă la Microsoft pentru a ocupa un post de curăţitor de wc-uri.

Directorul de departament îl cheamă la un interviu. La final spune:
- Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail, ca să vă trimitem contractul de muncă.

Şomerul cu jenă în glas recunoaşte, că nu are nici calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail.

Tipul îi răspunde:
- Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi.

Omul pleacă amărât. Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni, şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari, şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi.

Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de de 4 ori.

La puţin timp îşi cumpără un scuter, apoi o camionetă, în final îşi face o firmă serioasă.

Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA.

Începe să fie preocupat de viitor, şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră. Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail.

- Din păcate eu nu am adresă de e-mail!

- E incredibil! – se miră agentul. – Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail… Acum închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!…

La care omul: Aş curăţa WC-urile la MICROSOFT !

Prima concluzie: Se poate trăi şi fără internet!
A doua concluzie: Dacă n-ai calculator şi munceşti mult, poţi fi şi tu milionar!
A treia concluzie: Acestă poveste ai primit-o şi tu prin e-mail! Deci, eşti mai aproape de curăţatul wc-urilor dacât de milioane!
Şi totuşi: O ZI BUNĂ ÎN CONTINUARE!

Citat :

A fost odată un văduv care locuia împreună cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase şi inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări… la unele ştia să le răspundă, la altele nu… Cum îşi dorea să le ofere cea mai bună educaţie, într-o zi şi-a trimis fetele în vacanţă cu un înţelept. Înţeleptul ştia întotdeauna să le răspundă la întebările pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care plănuia să îl folosească pentru a înşela înţeleptul.

- Ce vei face? o întrebă sora ei.
- O să ascund fluturele în mâinile mele şi o să întreb înţeleptul dacă e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile şi îl voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu îl voi strânge şi îl voi strivi. Şi astfel orice răspuns va avea, se va înşela.

Cele două fete au mers la înţelept şi l-au găsit meditând.

- Am aici un fluture albastru. Spune-mi înţeleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, înţeleptul surâse şi îi zise:

- Depinde de tine… fiindcă e în mâinile tale.

Aşa este şi viaţa noastră, prezentul şi viitorul nostru. Nu trebuie să învinovăţim pe nimeni când ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobândim sau nu. Viaţa noastră e în mâinile noastre, ca şi fluturele albastru. De noi depinde să alegem ce vom face cu ea.

Citat :

Un om a venit de la muncă târziu, obosit şi nervos, găsindu-şi băiatul de 5 ani aşteptând la uşă .
- Tati, pot să te întreb ceva?
- Da sigur, despre ce e vorba? a răspuns omul.
- Tati, câţi bani câştigi pe oră?
- Asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.
- Doar vreau să ştiu…Te rog spune-mi, cât câştigi pe oră?
- Dacă trebuie să ştii, câştig 50$ pe oră.
- Ah, a răspuns micuţul, cu capul plecat.
- Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatăl s-a înfuriat,
- Dacă singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca să îmi ceri nişte bani să îţi cumperi o jucărie prostească sau alte porcării, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Gândeşte-te de ce eşti aşa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru aşa copilării.
Micuţul a mers în linişte în camera şi a închis uşa .
Omul s-a enervat şi mai tare pe întrebările băiatului. Cum a putut să pună aşa întrebări doar pentru a cere nişte bani.
După o oră, omul s-a calmat şi a început să gândească:
“Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ şi chiar nu mi-a cerut bani des.” Omul a mers la uşa băiatului şi a deschis-o:
- Dormi? a întrebat…
- Nu tati, sunt treaz, a răspuns baiatul.
- M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă şi m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 25$.
Micuţul a sărit, zâmbind. Mulţumesc tati, a zbierat. După aceea a scos un pumn de bani.
Omul a văzut că băiatul avea deja bani şi s-a enervat din nou.
Micuţul şi-a numărat încet banii şi s-a uitat către tatăl său.
- De ce vrei mai mulţi bani dacă deja ai? a spus tatăl.
- Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, am 50$. Pot să cumpăr o oră cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasă mâine . Vreau sa mănânc cu tine.
Tatăl a fost distrus. Şi-a luat băiatul în braţe şi l-a implorat să îl ierte.

Este doar o reamintire pentru toţi ce lucrează din greu în viaţă. Nu ar trebui să lăsăm timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiaţi de inimile noastre. Să ne amintim să împărţim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care îl iubim.

Dacă mâine murim, compania pentru care lucram ne va înlocui foarte uşor, în câteva ore. Dar familia şi prietenii pe care îi lăsăm în urmă o să simtă pierderea pentru tot restul vieţilor lor.

greieras a scris:

Draguta povestea Gabi. ........

Eu supralicitez si zic: MAGNIFICA.
Sunt impresionata!

ssuuuuuppppppeeeeerrrrrrbbbbbb

Si mie imi place tare mult... cat de adevar e in povestea asta...

da fetelor,sint povesti atit de adevarate de simple,dar care ne pun sa ne gindim putin mai bine la viata...asa cum era in povestea cu fluturele albastru,viata noastra e ca un fluture ce sta in mainile noastre,de noi depinde ce vrem sa facem cu ea!!!

Mda.Dumnezeu ne-a creeat dupa chipul si asemanarea sa dar ne-a lasat liberul arbitru.
O fi bine o fi rau?!

Nicoleta poate ne dai si noua o definitie a binelui si raului??



povestea de azi!!


Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi.

Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucatarie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească.

Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână profesorul le-a zis: Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi.

Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nicio calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau, în alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi, inconştient, aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră.

Viaţa e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au.

Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua.

Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.

Ma suspectez ca si eu as fi ales o ceasca frumoasa. Sunt leu , nu? Si, uite nu ma dezic!

Parca ii da un plus de savoare cafelei; o ceasca simpluta m-ar fi facut mai modesta, umila si in astfel de momente ma vreau, ma simt, imperiala. Deci umilinta si empatia pentru care lupt de ceva vreme inca nu s-a instalat in sufletul meu.
Multumesc pentru aceasta lectia Gabi!

gabidari a scris:

Nicoleta poate ne dai si noua o definitie a binelui si raului??

Cine, bre, io?
Ete ce-i trece prin cap!

pai tu te intrebai de o fi bine o fi rau ca avem liber arbitru??

si pina te gindesti tu iti spun ce cred eu,nu ca ar interesa foarte mult pe cineva parerea mea dar eu zic ca orice lucru din lumea asta poate fi văzut aşa cum vrei tu.
Bun sau rău; simplu sau complicat; uşor sau greu.
Nu contează cum sunt lucrurile, contează cum le priveşti tu.
Iar felul în care le priveşti se află tot timpul sub controlul tău.

Pe scurt asa:


Bune sunt
toate actiunile bazate pe iubire,
intelegerea si ajutorarea fiintelor ,
sunt acele actiuni care nu iti lezeaza
tie sau celor din jur demnitatea, integritatea, onestitatea .





Raul e suferinta,
intuneric, nesiguranta, minciuna, prostie


Probabil mai sunt
si alte valente dar nu-mi vin in cap acum la 7 dimineata

Am scris in Word, presupunand ca o sa ma gandesc mult si au iesit randurile aiurea dar imi e lene sa corectez.

As putea sa te contrazic (normal, nu) zicand ca un psihopat care a fost maltratat de tatal sau crede ca omorand toti barbatii pe care ii intalneste face o fapta buna.
Ori parintele retrograd care isi bate copilul in scop educativ
Ori barbatul care cifuleste nevasta ca"bataia e rupta din rai"

Dar hai sa nu ne gandim la extreme!

si eu as putea sa iti spun ca fiecare in opinia lui facea un lucru bun cel maltratat ,fiind satul sa mai fie tratat asa,a considerat ca e mai bine pt el sa il omoare pe cel care il chinuia,...si subliniez era bine pt el,nu pt restul lumii,nu pt noi,care stam in afara si judecam care a facut bine si rau.

uite zilele trecute am vazut cazul unei fete de 15 ani care si-a omorit mama care o batea de cite ori venea acasa cu note mai mici de 10...bun dece o batea mama??din iubire,.sint sigura de asta ,vroia sa aiba fiica ei un viitor bun,asa ca in opinia ei facea un lucru bun,..nu contest asta,dar in opinia fiicei ei ,era un lucru rau,era satula de atita bataie ,de atita umilinta,asa ca a hotarit sa faca ce era mai binept ea,..sa o reduca la tacere...deci cine avea dreptate ,care a facut un lucru bun??putem noi oare sa judecam acest lucru??eu sincer nu pot....fiecare din punctul ei de vedere a avut dreptate.....
pt asta eu spun ca nu putem da o definitie binelui sau raului,o putem face doar din punctul nostru de vedere....nu putem vorbii in numele nimanui....

si apoi daca Dumnezeu ar fi considerat ca mama atunci cind o batea pe fiica ei cu facaletul nu face o fapta buna,dece nu i-a luat facaletul din mina??sau fiicei cind a luat toporul sa ii dea in cap??cu siguranta nici una nu faceau un lucru bun,deci dece nu a intervenit Dumnezeu daca e atit de mare si de puternic,????raspunsul e foarte simplu pt ca El ne-a creat si ne-a dat liberul arbitru,asa ca sa facem asa cum consideram noi ca e bine.El nu o sa stea niciodata sa ne judece,nu pt asta ne-a creat!!